Pledoarie pentru o viață frumoasă

Atunci când suntem mici, viața ni se zugrăvește în culori, și zâmbete, și voie bună. Ne învăluie de pretutindeni cu veselă căldură, ne leagănă în ritmul melodios al dragostei, ne permite totul. Și creștem crezând, sperând, dorind ca așa să fie mereu. Dar undeva, în calea asta învolburată a propriei noastre dezvoltări, se produce o schimbare: ne dăm cu capul de ceea ce noi numim realitate… și devenim oameni mari. Serioși, responsabili, aglomerați… de mașini, de griji, de facturi așteptând a fi plătite la termen, de dorințele înfocate ale împlinirii profesionale. Și deseori uităm că merită să alergăm numai după o viață frumoasă.

Ce înseamnă însă o viață frumoasă? Este ea posibilă în această continuă agitație pe care o trăim în prezent? Ei bine, crearea unui template perfect ca răspuns la această întrebare este inutilă: în fond, primul pas către o viață frumoasă îl constituie îndrăzneala de a trăi cu onestitate față de noi înșine, de a urma propriile noastre reguli. Reguli – un cuvânt față de care ar trebui oare să ne împotrivim sau pe care ar trebui, dimpotrivă, să-l îmbrățișăm? Depinde. Depinde de sensul pe care vrem să i-l acordăm: putem vedea partea sa bună (sinonimă ideii de principiu care ne guvernează existența) sau partea sa negativă (asociată ideii de impunere cu forța). E vorba de alegere. Ca orice altceva în astă viață.

Ok, bun, am înțeles. Gata cu filosofia! Opinii, gânduri, ideii, slavă Domnului, are toată lumea! Dar soluții? Pe acestea unde le găsim?  

Le aflăm fără doar și poate în educație. Căci educația este arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Nu o zic eu, a zis-o Platon. Și adevăr grăit-a. Educația ne învață de bine, pune accent pe valori, aptitudini, deprinderi. Ne formează spiritul, ne îmbogățește gândirea. Ne ajută să înțelegem ce se petrece în jurul nostru. Stă la baza relațiilor pe care le construim, a oamenilor pe care îi alegem lângă noi. Educația nu înseamnă numai școală. Ea se află în spatele fiecărui gest mic, a fiecărei vorbe pe care o spunem. Căci a învăța să saluți este poate la fel de important ca a cunoaște cine a scris Luceafărul.

Astfel, educația reprezintă o unealtă, iar noi – diamant neșlefuit. Restul e răbdare, perseverență, deschidere… și altele câteva, pe care le vom destăinui, cât ne pricepem, mai încolo.

Tips & tricks? Să începem prin a căuta cu o educată tenacitate gesturile mici, aducătoare de zâmbete senine… Ele ne fac de la bun început viața frumoasă.

            Cu drag, cu spor, cu voie bună !

Anuca&Nicu

Comentarii